Azi „privatizarea” şi „nu ne vindem ţara” se fac prin „atragerea” de fonduri europene

Aoleu, e veselie mare-n Parlament: se face un fel de „pe vedere” a ministeriabililor lui Sică Mandolină. Li se spun „audieri” de miniştri propuşi. Să vadă comisiile parlamentare compuse din parlamentari „competenţi” cât de incompetenţi sunt cei propuşi. Dacă îi recomandă vocea şi talentul pentru funcţiile în care sunt propuşi. Şi, din câte ştiu, talent şi voce există. Cel de la Sănătate este cercetat pentru omor din culpă într-un malpraxis – deci, clar, e bun. Dacă va fi şi inculpat, va demisiona – susţine acesta. La ce să demisioneze? Şantajabil îi este necesar sistemului. Neşantajabil, nu auzeam niciodată de el.

Cel de la Finanţe a fost mare bancher. Cîţu, pe numele lui de politician, este singurul bancher român ejectat din sistemul bancar pentru că şi-a permis un atac speculativ la adresa monedei naţionale. Mai e unul care s-a trezit că i-au pus constructorii o grindă aiurea la casă şi, în loc de o cocioabă de om sărac şi cinstit, aşa cum îi stă bine oricărui politician, s-a trezit cu un viloi de 910 metri pătraţi (aşa, ca şi capul lui, care ne crede pe noi proşti dacă el e hoţ). Şamd.

România rămâne o ţară uimitoare. Una în care nici un procuror nu este lăsat fără obiectul muncii. De aceea partidele „produc” miniştri, parlamentari şi funcţionari publici numai buni de chemat la DNA şi de pus sub acuzare pentru diverse fapte de corupţie. Liderii politici nu scapă nici o ocazie să „ne dea” nici măcar un guvern fără potenţiali infractori în compoziţia lui.

Dar „minunea” românească nu constă în nivelul uimitor al corupţiei la nivel înalt – la fel este peste tot în lumea aceasta în care interesul poartă fesul. Minunea este legată de bogăţia şi puterea de supravieţuire a acestei ţări, jefuită de 30 de ani de toate guvernele care au trecut pe la Palatul Victoria.

Am supravieţuit privatizărilor dubioase din anii 90. Regimul girat de Ion Iliescu a distrus întâi agricultura, împărţind pământurile după ureche şi demolând în mare parte toată infrastructura agricolă reprezentată de fostele CAP-uri. Sistemele de irigaţii au fost puse pe butuci. Paradoxal, Ion Iliescu a câştigat alegerile detaşat în 1990 cu sloganul „Nu ne vindem ţara!”. I-a minţit pe ţărani că vor reveni moşierii şi îşi vor lua înapoi terenurile, dar în acelaşi timp a fărâmiţat proprietatea funciară printr-o lege aberantă care limita proprietatea asupra terenului agricol la doar 10 hectare. În spatele acestor minciuni se năşteau marii latifundiari din România: Triţă Făniţă, Culiţă Tărâţă, Gigi Becali, Adrian Porumboiu, care puneau mâna pe suprafeţe uriaşe de teren ale statului la preţuri de nimic, controlând piaţa internă şi având tot interesul să omoare orice concurenţi de calibrul lor. Tot sub sloganul „Nu ne vindem ţara!”, Adrian Năstase, premierul numit de Iliescu, „vindea” Alro Slatina, Petrom, o mare parte din producţia de energie a Hidroelectrica, la preţuri de nimic unor firme străine. Comisioanele grase s-au adunat în conturi private în loc să intre în vistieria statului sub forma unui preţ corect contra unor societăţi profitabile ale statului. Când economia a rămas o ruină, politicienii s-au orientat spre banii publici. Au înţeles că investiţiile publice pot să le aducă bani frumoşi în conturi şi au început să construiască. „Strategic”. Trecuseră deja zeci de ani în care au demolat aproape tot. Firmele de construcţii au început să prospere. S-au născut regii asfaltului, băieţii deştepţi din energie, mogulii presei şi magnaţii imobiliarelor. În România o avere de câteva zeci de milioane de euro putea să apară în câţiva ani de afaceri cu statul. Şi, totuşi, după 30 de ani în care toată lumea a furat, a distrus şi a păcălit statul, România se încăpăţânează să existe. Românul s-a adaptat unei vieţi subterane ca şi economia în care este silit să se „mişte”.

Şi s-a adaptat. Azi „privatizarea” şi „nu ne vindem ţara” se fac prin „atragerea” de fonduri europene. „Atragerea” se face numai către buzunarele care trebuie (ale băieţilor deştepţi ai fondurilor europene, echivalentul regilor asfaltului, băieţilor deştepţi din energie şamd); degeaba zice Dan Barna că danbarn-are cum s-a îmbogăţit pe seama necăjiţilor din România. Nu ajungea în politică dacă nu era „deşteptul” „lor”...

Şi, gata!

Gata?

V-am zis că se fac audieri de miniştri în Şparlamentul României?

Nu e gata!

Adauga comentariu