Fetița jandarmeriței omorâte pe trecerea pentru pietoni s-a întors de sărbători acasă: „Un îngeraș bălai, care acum doar 5 săptămâni în urmă era vioi și repeta literele alfabetului împreună cu mama sa”

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) al județului Suceava, sublocotenentul Alin Găleată, a postat pe pagina sa de Facebook prin care anunță că fetița jandarmeriței Irina Cristina Airinei s-a întors acasă de sărbători, perioadă în care centrul de recuperare pentru copii din București va fi închis.

„LARISA și VICTOR s-au întors acasă pentru două săptămâni, cât centrul de recuperare pentru copii din București va fi închis.

Micuța luptătoare a învins pronosticurile negative, care nu-i mai dădeau șanse să mai respire singură vreodată sau... chiar să mai respire... Însă, chiar și așa, Victor mi-a spus că drumul pe care îl are de parcurs este unul lung și anevoios...

Am urcat treptele până la etajul V, la apartamentul de la mansardă, unde cei trei - Irina, Victor și Larisa - își aveau universul lor, completat acum doar de amintirea Irinei.... Amintire puternică, pentru că <<amprenta>> ei se află în fiecare centimetru pătrat din căminul lor...

Peste tot, numai bagaje. Lucruri pe care Victor le-a adus de la București, unde a stat în ultima lună, veghind la căpătâiul Larisei, și unde a învățat mai multă medicină decât a știut toată viața...

Victor vorbește mult. Foarte mult, cum avea să mărturisească chiar el. Dar e unul din modurile în care se reîncarcă. Își ia energia necesară pentru a duce această luptă mai departe. Lupta pentru recuperarea copilului său, lupta pentru recuperarea lui...

Omul acesta nici nu a avut timp să-și plângă soția cum trebuie... Pentru că trebuie să fie tare pentru Larisa! Nu are încotro!

Și este. Îl priveam cum pregătește medicația micuței și fiecare lucru pe care îl avea de făcut. Totul cu precizie, pe ore, pe zile, pe viață....

L-am așteptat să termine și abia apoi am intrat împreună în camera alăturată, unde se afla Larisa...

Nu sunt cuvinte să exprime ce am trăit acolo, în acel micuț, dar cochet dormitor, pe patul căruia era așezată micuța... Alături, era bunica ei, mama Irinei, care se ruga neîncetat, copleșită de durere și dor...

Am îngenuncheat amândoi lângă micuță, iar Victor i-a administrat medicația cu o seringă, printr-un tub. De altfel, peste tot trupușorul acela fraged, erau tuburi... Micuța se zvârcolea, fiind agitată și după drumul lung parcurs aproape toată ziua...

Un îngeraș bălai, care acum doar 5 săptămâni în urmă era vioi și repeta literele alfabetului împreună cu mama sa... Cele două, se jucau de dimineață până la apus și erau nedespărțite... Iar acum, Victor, va trebui să-i fie și tată și mamă, pentru tot restul vieții...

Durerea se citea pe fața ei. Trupușorul era slăbit de încercările din ultima perioadă. O imagine sfâșietoare, care ar fi întors la Dumnezeu chiar și pe cel mai înverșunat ateu. Câteodată, deschidea ochii larg și se uita fix, cu o privire care trecea <<prin o mie de ziduri>>, cum spunea Victor... Dar e acolo. Se întoarce atunci când aude glasul tatălui său sau la orice zgomot, semn că aude foarte bine.

<<O să fie bine! O să fie bine!>> Victor o mângâie pe căpușor și îi repetă la nesfârșit cuvintele. <<Tati e cu tine.... Mami e cu tine... Și Kity (pisica) e cu tine... O să fie bine!>>

Nu mi-am putut stăpâni lacrimile, însă, mai târziu, singur în mașină, am tras un bocet în toată regula. Așa, de descărcare, după ce <<m-am hrănit>> acolo, sus, lângă patul de suferință al îngerașului...

Și poate nu aș fi scris toate aceste rânduri, dacă LARISA și VICTOR nu ar avea nevoie de noi... Vor avea mult de lucru de acum înainte, pentru vindecare și recuperare. Un drum plin de necunoscute, anevoios, cu multe încercări de toate felurile. Victor are nevoie de ajutorul nostru, pentru a-și păstra singura bucățică rămasă din Universul pe care l-a pierdut... Acel <<trio de iubire perfectă>> care s-a rupt atât de tragic... O să aibă nevoie de foarte mulți bani, pe toată perioada asta în care va face nenumărate drumuri la București, poate chiar și în străinătate. Pentru tratamentele de recuperare și pentru absolut tot ce trebuie, pentru ca într-o zi, să poată și el să repete cu Larisa cifrele și literele alfabetului, așa cum o făcea odinioară cu Irina, care acum îi veghează din Cer...

Contul RO87 UGBI 0000 3320 0310 7RON, este deschis la Garanti Bank Suceava, pe numele Maniliuc Victor Daniel.

Închei, nu înainte să vă transmit ce mi-a spus Victor, înainte de a-mi lua rămas bun de la el: IUBIȚI-VĂ!”, a scris sublocotenentul Alin Găleată.

Comentarii

Andrei Rodica

22.12.2018 23:13

Am citit și am plans, că nu se poate altfel, că prea este mare pierderea, durerea, suferința, amărăciunea toate aceste rele, abătute asupra unei tinere familii care dintr-una fericită și normală traversează o perioadă cruntă. Mulți suntem alături de tati Victor, familia mamei ucise, de micuță și mă bucur, ne bucurăm că mica Larisa este din ce in ce mai bine. Imi voi permite să repostez articolul și să incercăm să ajutăm să nu simtă măcar lipsurile materiale, căci sănătatea costă și ea trebuie recâștigată pentru draga micuță. Să ne rugăm pentru ea, să-i ajute Dumnezeu să se restabilească.

Adauga comentariu