FOTO Cimitirul în care au fost îngropați copiii din „Orfelinatul Groazei” din Siret a fost abandonat, iar mormintele abia mai pot fi distinse

„Cimitirul Inocenților” din orașul Siret, locul unde au fost îngropați copiii care au murit în „Orfelinatul Groazei” din localitate, a fost abandonat de ani buni de către autorități. Mormintele abia se mai disting, după ce mai multe cruci au fost furate sau distruse.

Nepăsarea autorităților a făcut ca cimitirul să se fi transformat într-un loc greu de privit. Mai mulți voluntari de la Direcția Silvică Suceava s-au deplasat la Siret și au curățat mormintele copiilor ce au murit în chinuri groaznice în „Orfelinatul Groazei”.

„Aici sunt păcatele poporului român. 3.000 de vieţi curmate înainte de termen. Mă încadrez perfect în perioada 1956 – 2000, cât a funcţionat spitalul, mă gândesc cu groază că şi eu, şi copiii mei, puteam să fim sub glie, aici. Lucrurile astea care s-au întâmplat, şi care sper să nu se mai întâmple niciodată, ne afectează şi astăzi”, a declarat George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Vara trecută, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus la Parchetul General o plângere cu privire la săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflaţi în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret.

Plângerea înaintată procurorilor face referire la perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, perioadă în care au murit 340 de minori internaţi în „Orfelinatul Groazei”.

„Spitalul de copii neuropsihici Siret, numit sugestiv în limbajul localnicilor “Orfelinatul Groazei”, a fost înfiinţat în 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind printre primele unităţi medicale din România comunistă dedicate afecţiunilor neurologice infantile. În perioada 1956 – 2001 au fost internaţi la Siret 8.586 de copii, dintre aceştia pierzându-şi viaţa nu mai puţin de 1.500. Din raţiuni de timp şi resurse umane limitate, ştiind că investigaţia este de mari proporţii atât pentru IICCMER, cât şi pentru Parchetul General, s-a ales pentru început perioada anilor ’80. Pentru perioada de referinţă pentru care IICCMER a înaintat denunţul, cuprinsă aşadar între 01.01.1980 – 22.12.1989, s-au înregistrat 340 decese, cu un maxim în anul 1981 de 81 de copii decedaţi, în timp ce în 1991, în noile condiţii create prin implicarea unor organizaţii filantropice, registrele de stare civilă consemnează doar două decese”, se arăta într-un comunicat transmis de IICCMER.

Reprezentanţii institutului susţin că majoritatea deceselor din spitalul de la Siret aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora fiind, într-o proporţie covârşitoare, afecţiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc..

Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1 – 4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5 – 10 ani, 11 – 18 ani şi peste 18 ani. O analiză asupra locului de provenienţă a copiilor decedaţi demonstrează faptul că o mare parte a acestora veneau din localităţi din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa etc..

Clădirea ororilor a fost demolată

Spitalul de copii neuropsihici Siret a fost înfiinţat în 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind, alături de cele de la Lugoj, Paclisa şi Răul Vadului, printre primele unităţi medicale din România, dedicate afecţiunilor neurologice ale copilului.

Clădirea principala a spitalului a fost amenajată într-o fosta cazarmă militară datând din perioada administraţiei austro – ungare, în care, începând cu anul 1952 şi până în 1956, au fost adăpostiţi copii coreeni refugiaţi.

Iniţial, unitatea a funcţionat sub denumirea de Cămin spital pentru copii neuropsihici cronici, având o capacitate de 400 de locuri şi o schemă de personal de 57 de posturi. Un an mai târziu, prin comasarea cu Casa Copilului Siret, capacitatea unităţii creşte la 600 de locuri şi 183 de salariaţi, iar din 1960 la 287 persoane angajate.

Debutul politicii pro ­ nataliste a regimului Ceauşescu şi creşterea impresionantă a numărului de copii cu probleme neuropsihice au făcut necesară extinderea capacităţii la 1.200 de paturi după 1966 şi la 1.310 după 1973.

Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret a funcţionat ca unitate de interes republican, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii şi era condus de un medic director, numit prin ordin de ministru.

Până în 1991 spitalul a fost administrat de nouă medici directori, ultimul dintre ei aflându-se la conducere nu mai puţin de 24 de ani.

Ororile din „Orferinatul Groazei” au fost făcute public pentru prima dată în anul 1990, când postul de televiziune BBC a prezentat un amplu reportaj despre cum erau crescuţi copiii din acest orferinat, înfometaţi, bătuţi şi abuzaţi sexual. Din momentul prezentării acestui reportaj au mai trecut 11 ani, până în 2001, când în cele din urmă orfelinatul din fosta cazarmă din Siret a fost închis complet, copiii fiind mutaţi în alte clădiri din acest oraş.

Clădirea fostului „orfelinat al groa­zei” din Siret a fost demolată în 2015.

Adauga comentariu