Iartă-mă că am ieșit din coada pupăcioșilor în vreme de pandemie

N-am dubii că pe viitor, poate într-un an sau mai mult, voi fi din nou unul dintre cei ce stau la coadă pentru a-și arată mulțumirea, respectul sau dragostea față de ceea în ce aleg să creadă, pupând icoane, moaște, cruci, etc. Dar, în prezent prefer să mă exprim în fața Ta fără a-i pune în pericol pe cei din jur.

Îmbrânceli prin magazine și pupături în „Casa Domnului”

Prevenirea și combaterea COVID-ului au fost tratate cu superficialitate de sucevenii de orice religie, chiar dacă acest virus a dus la situații grave în UNELE cazuri. Pe urmă, după ce acest virus a început să-și facă serios simțită prezența, cetățenii au început să-l privească cu alți ochi, considerând că ar fi cazul să se protejeze, atât pe ei, cât și pe cei apropiați lor. Așa că, toți s-au dus buluc să-și cumpere măști de protecție și dezinfectant. Pe urmă, când a fost instaurată carantina în oraș și sucevenii trebuiau să petreacă mai multe timp în casele lor, aceștia n-au mai ținut cont de aproapele lor și s-au dus gloată la magazine pentru a-și face provizii de orice, inclusiv de hârtie igienică. Cozile de la magazine, disputele pe care le-au dus oamenii între ei în magazine pentru a pune mâna pe ceea ce considerau că îi va feri de coronavirus sau că le va trebui în perioada carantinei a arătat faptul că unele animale sunt mai „oameni” decât bipezii care ar trebui să aibă simțul rațiunii.

Pe urmă, s-a vehiculat că în timpul pandemiei de coronavirus ar fi avut loc mai multe jocuri politice în urma cărora doar cetățenii ar fi avut de pierdut. Atunci, oamenii au început să creadă că nici virusul nu există și încet încet s-au întors la obiceiurile dinaintea carantinei. Nu a durat mult până când cei care au început să se întoarcă la vechiul stil de viață au început să-i urască pe cei care susțineau că indiferent dacă este vorba de vreun joc politic sau nu, ar fi bine să ne protejăm de coronavirus.

Prin „obiceiuri” în acest moment arăt nepoliticos cu degetul spre pupatul icoanelor, în cazul creștin-ortodocșilor. Pentru a nu exista dubii cu privire la religia mea, sunt și eu creștin-ortodox, dus de mic la biserică, crescut după calendarul creștin-ortodox și după obiceiurile și tradițiile sale. Deci, am pupat icoane, cruci, cărți bisericești, fără a-mi fi scârbă că le-a mai pupat altcineva înainte. Am pupat și morți, doar că atunci, persoanele defuncte fiindu-mi rude, am avut prioritatea și m-am numărat printre primii care și-au luat rămas bun.

N-am contestat niciodată pupatul, această formă de expunere a respectului, a dragostei și nu numai, până acum când consider că nu ar mai trebui practicat din motive sanitare.

Am observat că în timpul pandemiei s-au născut lupte și între creștin-ortodocși, taberele împărțindu-se în două. Dintr-o tabără fac parte credincioșii care văd doar în față și se cred martiri sfidând virusul, despre care se știe că este extrem de contagios, și din cealaltă tabără fac parte cei care nu renunță la credință, dar se adaptează situației și într-adevăr, poate din iubire față de semenii lor, renunță la unele practici religioase tradiționale pentru a preveni și a combate coronavirusul. 

Existând probabilitatea de a mă înșela, nu mă bat prea tare cu pumnii în piept spunând „Știu cine sunt cei care nu cred în coronavirus, cei care pupă icoane și cei care-ți învinețesc picioarele/posteriorul lovindu-te cu căruciorul de cumpărături când îți aștepți rândul la casa de marca!”. Dar totuși voi spune că din cea mai mare parte a persoanelor pe care le cunosc ca punând pe primul loc pupatul icoanelor și suflatul în ceafa celui din față sunt acele persoane care la slujba de duminică i-au poziția de credincioși și evlavioși, iar în momentul în care ajung în fața blocului strigă la copiii care se joacă „E duminica și voi bateți mingea!”, urmând ca până în dimineața duminicii viitoare, să spurce și să bârfească pe oricine, în timp ce din gură îi ies precipitații care ar putea avea coronavirus.

Dumnezeu are grijă, diavolu-i de vină... tu ce ești?

O vreme am evitat să intru în polemici pe seama religiei, a credinței și a obiceiurilor religioase, pentru că de cele mai multe ori discuțiile devin tensionate și apare o oarecare supărare reciprocă.

Recent am întrebat câteva persoane de ce pupă icoane, de ce stau la buluc cu alte persoane în biserică sau în curtea acesteia și de ce nu au grijă de ei pentru a nu se infecta cu coronavirus. Cam de fiecare dată am primit același răspuns, poate cu alte cuvinte, „Are grijă Dumnezeu!”. Acest răspuns mie mi se pare o dovadă clară a faptului că, suntem o nație care și-o caută cu lumânarea și după ce se arde spune că „Așa a vrut Dumnezeu!”.

Deoarece refuzăm să ne asumăm răspunderea și ne place să judecăm doar faptele altora, nu și pe ale nostre, ne consolăm cu gândul că dacă am făcut-o de oaie, înseamnă că așa a vrut Dumnezeu.

Cât de lipsit de maturitate este un adult care spune: „Am stat mai multe ore cu o mulțime de oameni, bot în bot, iar în acest timp am pupat cu toții aceleași obiecte pentru că așa a vrut Dumnezeu și are el grijă să nu pățim nimic”. Ok, asta ai făcut-o pentru Dumnezeu și tot el ar trebui să aibă grija ta pe urmă, dar în cazul persoanelor cărora le fug ochii după persoane de sex opus în timpul slujbei, uitându-se la soț/soție doar la începutul și la finalul slujbei, cine e de vină? Logic, diavolul este de vină. În aceste circumstanțe, omul când are vreo vină? De ce mai mergem să ne spovedim dacă nu suntem noi vinovați de păcatele noastre? N-ar fi mai corect ca Dumnezeu să-l pedeapscă pe diavol pentru că ne-a ispitit, iar noi, ca niște veșnici copiii nevinovați, am căzut în păcăt dar promitem că nu vom mai repeta greșeala până data viitoare?

În pereții minții creștin-ortodocșii au bătută în cuie povestea în care Dumnezeu i-ar fi zis lui Adam și Evei, care se aflau în Grădina Edenului, undeva prin Rai, să nu mănânce din Copacul Cunoașterii Binelui și Răului. Până la urmă ei au mâncat din mărul interzis pentru că ar i-ar fi convins sarpele care ar fi de fapt diavolul. După ce Dumnezeu s-ar fi prins că cei doi nu l-au ascultat, iar fi izgonit din Grădina Egenului, undeva pe Pământ.

Mie povestea aceasta mi se pare asemănătoare cu povestea COVID-ului din prezent. Îl înlocuim pe Dumnezeu cu recomandările privind prevenirea și combatearea COVID-ului, pe Adam și pe Eva cu noi, oamenii, mărul îl înlocuim cu COVID-ul și diavolul cu scuzele și motivele prostești care sunt băgate la înaintare pentru că ni s-a urât cu binele și am vrea să vedem dacă există rău.

Semnat, un creștin-ortodox întors la origini după ce s-a împiedicat pe punte.

P.S.: Când se vor termina merele din Copacul Cunoașterii Binelui și Răului vor înceta și sucevenii fanatici religioși din a da comentarii de genul „Altceva nu aveți de scris?” la știrile privind regulile încălcate la evenimentele religioase.

Adauga comentariu