VIDEO FOTO Interviu cu actorul sucevean Florin Galan, care joacă în Hackerville, cel mai în vogă serial din România

Florin Galan este un tânăr actor, originar din municipiul Suceava, care joacă în Hackerville, unul dintre cele mai vogă seriale românești aflate pe piață. Sub pseudonimul Seraphim, suceveanul, care în film are numele Cornel, spărgea sisteme de securitate și era un hacker notoriu până a fost prins de BKA. În anii petrecuți după gratii, a învățat tâmplărie, iar acum, recent eliberat, face mobilier la comandă și trăiește în apartamentul mamei lui. Nu are voie, și nici nu vrea, să se mai atingă de vreun computer, iar reabilitarea lui e supravegheată de Adam, cu care s-a și împrietenit.

În serialul Hackerville, realizat de HBO Europe, este vorba despre un atac cibernetic, ai cărui responsabili par a fi hackeri din România și care afectează una dintre cele mai mari bănci din Germania. Lisa Metz (Anna Schumacher), expertă în criminalitate informatică în Frankfurt, preia ancheta în Timișoara, orașul în care s-a născut. Lisa ajunge să se confrunte cu secrete incomode din trecutul familiei sale. Între timp, ancheta lui Adam Sandor (Andi Vasluianu), polițistul român care se ocupă de caz, este dată peste cap de sosirea Lisei. Investigația îi duce pe cei doi, Lisa și Adam, pe urmele unui hacker genial (Voicu Dumitraș).

Reporterii Ziar de Suceava s-au întâlnit cu Florin Galan și l-au intervievat. Iată ce a ieșit:

Ziar de Suceava: Cum este viața pentru un actor tânăr în România?

Florin Galan: Așa cum și-o face. Nu o să spun că este ușor, pentru că ușor nu este în niciun domeniu până la urmă. Consider că la noi poate e puțin mai greu și pentru că nu prea există o industrie, dacă vorbim de film. Pe de altă parte, suntem totuși mai puțini comparativ cu alte zone. Ce contează este să nu te abați de la ceea ce este important, de la scop.

ZdS: Foarte puțini tineri care iubesc actoria au norocul să ajungă pe scenă. Cum ai reușit tu?

F.G.: Nici eu nu am avut cine știe ce noroc în ceea ce privește scena, dar norocul și-l mai face omul și cu mâna lui. Poate de aceea, pe sticlă am avut mai multă activitate. M-a atras mai tare. Dar mă concentrez și pe teatru. Simt că mă cheamă.

ZdS: Se poate trăi din această meserie?

F.G.: Cu siguranță se poate. În momentul în care faci asta cu pasiune și nu te dai în lături de la efort. Eu consider că oamenii sunt capabili să facă orice. Dacă un om vrea să traiască numai din asta și toate eforturile sale sunt îndreptate către asta, clar se poate. La mine, încă nu s-au așezat lucrurile chiar așa. Eu am și un serviciu, încă nu reușesc să mă întrețin doar din actorie, pentru că încă nu am ajuns să am ceva constant, dar încet, încet voi ajunge și acolo. Dar asta nu face decât să mă ambiționeze și să mă motiveze să trag și mai tare pentru ceea ce îmi doresc.

ZdS: Cum a venit pasiunea pentru actorie? De unde ți se trage înclinația spre actorie?

F.G.: A început undeva prin liceu. Acolo am făcut parte din trupa de teatru francofon. Au fost niște experiențe de neuitat. Am participat doi ani la rând la Festivalul Internațional de Teatru Francofon „Amifran” de la Arad. De acolo, în fiecare an, eram invitați la un alt festival de teatru francofon. Am fost în Lituania și apoi în Belgia, am luat contact cu o lume cu totul diferită de ce știam, cu o altă cultură. Acolo am zis, asta vreau să fac. Apoi, traseul a început să fie mai clar. Înclinația nu știu de unde mi se trage. Probabil dorința de a scăpa de timiditate și frici m-a îndemnat să mă deschid, să fiu mai liber. Și-apoi n-am mai vrut să mă opresc.

ZdS: Cu ce actor român ai dori să lucrezi?

F.G.: Mi-aș dori să lucrez cât mai mult și cu câți mai mulți actori. Consider că am de învățat de la fiecare. Mi-aș dori să joc și pe scenă alături de Florin Piersic Jr., cu care am avut ocazia lucrez la filmările pentru Comrade Detective și de la care am învățat multe, la fel și cu Andi Vasluianu, pe care l-am cunoscut și cu care am lucrat la filmările pentru primul sezon din serialul Hackerville. Un alt actor pe care îl apreciez foarte mult este Richard Bovnoczki, alături de care am apărut în Comrade Detective și pe care l-am văzut în mai multe spectacole, dar cu care n-am apucat să lucrez direct.

ZdS: Unde îți place mai mult să joci? În piese de teatru sau în filme, reclame?

F.G.: Marea bătalie se dă între film și teatru. Până acum a câștigat filmul. Acum sunt pe timp de pace.  Sper ca bătalia finală s-o câștig eu. N-am jucat atât de mult teatru, aș putea spune, pe de o parte dintr-o mai mare și asumată iubire pentru film, pe de altă parte, nici n-am fost la prea multe audiții. Lucrez cu mine în acest sens.

ZdS: În ce îți place mai mult să joci: comedii, drame, filme romantice?

F.G.: Mi-e greu să răspund la întrebarea aceasta. Încă nu le-am făcut pe toate, să pot să spun exact.  Dar, simt că în curând o să joc și într-un film romantic. Sunt pregătit și dispus să fac orice. Orice ar fi, va fi nou. Îmi place provocarea, îmi doresc să mă lovesc de situații care să mă scoată din zona de confort, să mă lovesc de lucruri pe care nu le cunosc, care să mă pună la treabă, să trezească creatorul din mine.

ZdS: Preferi rolurile negative sau pe cele pozitive?

F.G.: Găsesc mai provocatoare în această etapă a carierei mele explorarea rolurilor negative. Până acum am fost mai cumințel. Cred că a sosit momentul să ies din carapace. Am avut un rol negativ într-un videoclip al celor de la We Singing Colors, niște artiști foarte talentați.  Piesa se numește „Cântec de seară”. Videoclipul a fost regizat de Bogdan Moldoveanu (Hypno), un regizor și un om extraordinar. Acesta a fost și primul meu videoclip. Ocupă un loc special în inima mea și pentru că aici am avut de jucat un personaj negativ pe gustul meu. Un videoclip foarte reușit, de care sunt foarte mândru.

ZdS: Care este actorul tău preferat atât din România cât și din afară?

F.G.: Nu am un actor preferat. Urmăresc foarte multe seriale, filme, merg la spectacole,  văd interpretări excelente, văd atâția actori talentați, mă și întristează că nu toți au șansa să arate ce pot. Există atât de mult talent și atât de multă muncă. Trebuie doar ca cineva să se uite.

ZdS: Care este filmul tău preferat?

F.G.: Lord of The Rings. Îl văd în fiecare an. De Crăciun.

ZdS: Se uită regizorii români la tinerii actori?

F.G.: Da. Se uită. Eu am avut frânturi de contact cu regizorii români până acum, dar ei se uită, trebuie doar să fii și tu acolo unde se uită ei. Am lucrat cu câțiva regizori până acum, care au avut un impact pozitiv asupra mea. Cu Hypno am lucrat la videoclipul de care spuneam mai devreme și la câteva reclame și acum doi ani am mai lucrat împreună la un videoclip pentru o piesă de la Parov Stelar – Grandpa’s Groove. E printre puținii regizori care au știut să mă „folosească” până acum. Altă experiență pozitivă am avut-o cu Anca Miruna Lăzărescu, care m-a debutat în lungmetrajul ei, „La drum cu tata” și cu care am mai lucrat de curând și la primul sezon  din Hackerville, alături de Igor Cobileanski pe care îl apreciez încă de când i-am văzut scurtmetrajele faimoase. A fost o mare bucurie să îl cunosc și să lucrez cu el.

ZdS: Ai reușit să obții premii și care ar fi ele?

F.G.: N-am fost pus încă în situația în care să câștig premii. Dar dacă e să glumim puțin, unde a fost să fie cu premii, am profitat. Au fost câteva. Îmi amintesc că am luat premiu de golgheter la o cupă de fotbal pe județ, când aveam vreo 10 ani. Apoi, în liceu, am luat premiul pentru cel mai bun actor la un festival județean de teatru francofon. Acum vreo câțiva ani am fost la un festival de teatru francofon în Polonia, în Poznan, unde am câștigat un Workshop de trei săptămâni la Conservatoire Royal du Mons. Cu spectacolul „La capătul lumii”  – adaptare după „Humpty Dumpty” de Eric Bogosian, am câștigat premiul juriului în cadrul festivalului „Hyperion iese la Godot”, ediția 2016.

ZdS: Mai merge lumea astăzi la teatru?

F.G.: Mi se pare că există un apetit chiar mai ridicat în ultima vreme. Lumea are nevoie de artă, de emoție. Și o caută. Și o găsește.

ZdS: Care sunt avantajele și dezavantajele în meseria de actor?

F.G.: Unul dintre avantaje ar fi că ești veșnic tânăr și într-o continuă căutare. Poate ceea ce resimt ca și dezavantaj uneori ar fi că suntem foarte sensibili. Suntem mai vulnerabili, dar aici e și frumusețea.

ZdS: Ce recomandări ai pentru cei aflați la început de carieră? De ce s-ar îndrepta tinerii din ziua de azi spre o carieră în actorie?

F.G.: Dacă asta își doresc, dacă sunt pregătiți să facă orice pentru asta, să se dăruiască complet. Dacă iubesc ceea ce fac și la sfârșitul zilei sunt fericiți, totul o să fie bine, până la urmă.

ZdS: Ce îți dorești cel mai mult să realizezi pe plan profesional?

F.G.: Să muncesc cât mai mult. Să pun și eu o cărămidă la frumusețea acestei lumi. Să îi pot face fericiți pe alții. Știu că asta m-ar face fericit pe mine.

ZdS: Cum crezi că ești ca actor, emoționat să te întâlnești cu scena, să vezi reacția publicului?

F.G.: Sunt întotdeauna emoționat la interacțiunea cu oamenii, cu publicul, cu scena. Fie că e înainte, fie că e în timpul spectacolului, fie că e după, sunt emoționat.

ZdS: Dar în afara scenei, ce personaj ești?

F.G.: Sunt câte un pic din mai mulți oameni. Sunt un tip relaxat, normal, cu ciudățeniile lui. Sunt un tip încrezător în forțele proprii. Sunt un tip foarte optimist. Genul mai visător, care vede mai tot timpul partea plină a paharului și în același timp un tip serios, care face ce-și propune.

ZdS: În ce spectacole joci momentan și unde?

F.G.: În momentul de față repet la un spectacol foarte important pentru mine, în regia Teodorei Câmpineanu, spectacol care va avea premiera la începutul anului viitor. În prezent, joc în spectacolul pentru copii „Prostia omenească”  - adaptare după Ion Creangă, la teatrul Coquette, un loc foarte drag mie. Tot aici repet la un alt spectacol, care va avea premiera tot la începutul anului viitor. Vă țin la curent.

ZdS: Care este cel mai important spectacol, reclamă, film în care ai fost distribuit?

F.G.: Fiecare lucru pe care l-am făcut, în acel moment a fost cel mai important pentru mine. Și cu siguranță așa va fi și de acum înainte. Îmi doresc să am atât de multe încât să-mi fie greu să răspund la întrebarea asta. Serialul HBO – Hackerville este cel mai important proiect la care am lucrat, și conform teoriei precizată adineauri și pentru că este cel mai consistent rol pe care l-am avut până acum.

ZdS: Povestește-ne despre experiența din Hackerville...

F.G.: A fost o experiență minunată. Au fost niște săptămâni frumoase în care am făcut parte dintr-o mică, mare familie. Am avut ocazia să cunosc și să lucrez cu niște oameni nemaipomeniți. A fost o bucată mică din ceea ce-mi doresc să fac. A fost ca și cum am tras cu ochiul puțin în viitor.

ZdS: Povestește-mi despre familia ta...

F.G.: Fac parte dintr-o familie frumoasă și destul de numeroasă. Suntem șase frați, trei băieți și trei fete. Eu sunt cel mai mic, la fel ca și părinții mei. Am 28 de ani, opt nepoti, doi mai mari decât mine, un strănepot și al doilea pe drum. Și, repet, am 28 de ani. Înainte să apar eu în peisaj, părinții mei aveau trei fete și doi băieți și asta nu-l mulțumea pe deplin pe tata. A vrut să echilibreze situația, așa că acum suntem trei băieți și trei fete. Fiecare dintre ei activează în domenii diferite, ceea ce face ca relațiile dintre noi să fie cu totul speciale.

Zds: Ce studii ai absolvit?

Am absolvit liceul „Petru Rareș” din Suceava, clasa de filologie – franceză. Am început cu șase băieți și vreo... multe fete și am ajuns în ultimul an, doi băieți și vreo... și mai multe fete. Apoi, am intrat la UNATC, la actorie, la clasa lui Doru Ana. Un succes. Impactul a fost destul de mare pentru un copil care a plecat de acasă de la mama și tata, la București, unde se puteau face atâtea lucruri. După un an în care copilul din mine s-a văzut mai liber ca oricând, am fost pus „pe liber” de la facultate și a trebuit să-mi reorganizez viața. M-am mutat din cămin direct pe canapeaua surorii mele, m-am înscris la facultatea de Management și m-am văzut nevoit să mă angajez. După un an de zile, am dat admitere la facultatea de actorie de la Spiru Haret, unde am avut niște profesori extraordinari: doamna Mirela Gorea, Dana Voicu, Florin Grigoraș si mai apoi Ioana Visalon. Am terminat cei trei ani și apoi m-am înscris la Master de Actorie la facultatea Hyperion. Aici am avut-o profesor pe Diana Mihăița, care a avut o cu totul altfel de abordare, care era fix ce-mi trebuia, pentru a-mi completa bagajul de cunoștințe. Am terminat și studiile de Master și de atunci cotrobăi pe străzile micului Paris în căutarea fericirii.

ZdS: Povestește-ne o întâmplare mai deosebită din viața ta...

F.G.: O întâmplare mai deosebită ar fi cele trei săptămâni petrecute la Mănăstirea Putna. După experiența cu UNATC-ul, în vara imediat următoare am ajuns printr-o împrejurare să lucrez la mănăstirea din Putna. A fost o perioadă în care mi-am găsit pacea. O perioadă în care mi-am redobândit credința. O perioadă de trei săptămâni în care m-am reparat și în care am învățat mai multe decât aș fi putut-o face în orice alt context, în acea perioadă a vieții mele. O perioadă în care am băut vin în beciul mănăstirii, asta era treaba mea, să îmbuteliez vin și în care i-am învățat lupte scenice pe călugări. O perioadă în care m-am relaxat, în care m-am regăsit sau mai bine zis, am ajuns să mă cunosc mai bine. O perioadă în care am ajuns la o armonie cu mine însumi, m-am distrat și m-am îndrăgostit.

Sursa foto: Facebook/ HBO Romania

Adauga comentariu