Petru Bodîrlău (52 de ani) interpretează de peste 30 de ani rolul lui Ștefan cel Mare, beneficiind și de faptul că se aseamănă destul de bine cu marele domnitor. Acesta a ajuns să fie cunoscut la nivel județean, însă puțin știu faptul că bărbatul veghează de ani buni de zile la securitatea graniței de nord a României.
Născut la data de 7 septembrie 1967, în localitatea Vicovu de Sus, Petru Bodîrlău provine dintr-o familie simplă cu un tată muncitor la fabrică și o mama casnică, având trei frați, toți gospodari la casa lor.
„Suntem patru frați. Eu sunt cel mai mare. Din cei patru, trei suntem grăniceri și unul dulgher. Toți patru suntem căsătoriți și fiecare la rândul lui avem și copii”, ne-a spus Petru Bodîrlău.
„Ștefan cel Mare” a urmat cursurile primare și gimnazile în satul Laura, orașul Vicovu de Sus, iar ulterior a absolvit cursurile Facultății de Științe Juridice din Iași, precum și mai multe cursuri de pregătire profesională. Locuind aproape de frontiera de nord a țării, Petru Bodîrlău s-a îndrăgostit de meseria de polițist de frontieră.
„Arma Grăniceri am îmbrățișat-o încă din timpul stagiului militar în anii 1987 – 1988. Locuind într-o localitate de frontieră, iar arma grăniceri, fiind operativă, mi-a plăcut. Menționez că pe timpul stagiului militar am prins „răscoala” din 1987 de la Brașov”, a arătat „Ștefan cel Mare”.
Petru Bodîrlău se află în serviciul țării de peste 30 de ani de zile, perioadă în care a fost nevoit să se „lupte” cu contrabandiștii, traficanții de carne vie și braconierii.
„Evenimente la frontieră sunt foarte multe, sunt multe care îmi scapă, binențeles că de nenumărate ori am fost nevoit să somez și să fac uz de armă în plan vertical”, ne-a povestit polițistul de frontieră Petru Bodîrlău.
Malanca lui Ștefan cel Mare
Vicoveanul are o pasiune mai aparte pentru Ștefan cel Mare, pe care îl interpretează ori de câte ori are ocazia, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă.
„Bunica din partea mamei țin minte că m-a dus la Mănăstirea Putna, cred că aveam vreo 5 – 6 ani și implicit m-a dus la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare pe atunci necanonizat. Mai târziu am învățat și la istorie despre marele voievod și era domnitorul meu preferat. Istoria mi-a plăcut deopotrivă dar Sfântul Ștefan cel Mare avea ceva special pentru mine, mai ales că îl desenam pe toate caietele de la toate materiile nu numai pe blocul de desen așa cum îl vedeam în tablourile de atunci, ori călare ori pe jos, dar nu înțelegea nimeni <<de ce>>. De prin clasa a-V-a , până am mers în armată, am început să joc, în preajma sărbatorilor de iarnă așa zisa Malancă a lui Sămădău, a lui Coroi, a lui Palenciuc), binențeles eram mai mici și ne adunam acolo unde se aduna așa zisa Malancă a lui Ștefan, adică cei mari, care se adunau cu caii, era foarte spectaculos, mergeau călare până la Primărie și acolo prezentau piesa de teatru după care umblau pe la casele gospodarilor mai ales pe unde erau fete, dar de data asta fără cai și umblau în ziua de ajun al Anului Nou, în noaptea de Revelion și în ziua de Sfântul Vasile până seara după care organizau balul malăncii care ținea până dimineața pe 2 ianuarie”, a mai precizat Petru Bodîrlău.
Începând cu anul 1989, vicoveanul a început să joace rolul marelui domnitor moldovean în piesa de teatru popular sau aşa – zisa „Malanca lui Ştefan cel Mare”.
„Prima dată a fost la sfârșitul anului 1989, îmi place să-i spun anul răscoalei ’89, în ajunul anului nou, după aceia următorul an 1990, în anul următor 1991 a fost pauză, în 1992 a fost fratele meu cel după mine, în 1993 iarași eu, a fost o pauză de șase ani în care au organizat în doi ani cei mai mici decât noi tot sub oblăduirea mea, adică cu costumația mea și textul meu care l-am preluat de la alții și care a fost modificat de mine, după care din 1999 am organizat cu cei mai în vârstă și de atunci până anul acesta 2019 am avut continuitate. Normal anii în care am jucat și am îndrăznit să joc rolul Sfântului Ștefan cel Mare coincid cu anii în care mi-am desfășurat activitatea ca plăieș la hotarele țării. Însuși marele voievod a fost plăieșul Moldovei și de ce nu a României”, a arătat Petru Bodîrlău.
„Păstrați credința creștin – ortodoxă, tradiția și obiceiurile străbune ca să vă dați seama cine sunteți cu adevărat și de unde veniți ca națiune”
Acesta nu a fost îndemnat de nimeni să fie „Ștefan cel Mare”, ci a fost îndemnat de dragostea pentru tradițiile și obiceiurile străbune.
„Pentru mine această activitate este ca o mărturisire, o mărturisire și către cei tineri cu mesajul: <<<Păstrați credința creștin – ortodoxă, tradiția și obiceiurile străbune ca să vă dați seama cine sunteți cu adevărat și de unde veniți ca națiune>>”, a mai spus polițistul de frontieră vicovean.
Petru Bodîrlău își dorește să ajungă cu Malanca lui Ștefan cel Mare la „frații noștri” din Basarabia și nordul Bucovinei. Acesta chiar are pregătit un potenția urmaș la „tronul deținut”.
„Cât o să pot și cât o să-mi dea Dumnezeu sănătate o să organizez de fiecare dată această piesă populară, după aceea nu știu ce va fi. Am vizat un tânăr care a fost alături de mine vreo nouă ani la rând, dar cine știe când o să mai crească dacă o să aibă același curaj pe care l-am avut eu, dar nu este imposibil are abia 14 ani”, a explicat Petru Bodîrlău.
„Ștefan cel Mare” ne-a mai povestit și o întâmplare amuzată în care a fost implicat la Maratonul Cetății de Scaun a Sucevei: „Am fost invitat la maratonul Cetății Suceava pentru a da startul, pentru a le spune participanților câte un monolog și pentru a înmâna diplomele și premiile. Fiind vara și foarte cald am dat peruca jos de pe cap stând de vorbă cu colegii de la jandarmi, care erau acolo cu ordinea. La un moment dat trece un copilaș de vreo șase anișori pe acolo cu mama lui de mână și spune: <<Uite mamă Ștefan cel Mare e chel nu are păr pe cap>>”.
Trebuie să îi mulțumim lui Petru Bodîrlău pentru că nu lasă tradițiile și obiceiurile păstrate din vechi străbuni să se piardă și pentru că ne veghează de peste trei decenii hotarele țării.
Sursa foto: Facebook/ Petru Bodirlau
Adauga comentariu